Mă iartă, O, Părinte,
        Izvorule de har:
Prea des am fost cu lumea,
        cu Tine-am fost prea rar.

Prea des în lupta vieţii,
        am dat cu pumnii-n vânt;
Prea rar am stat în tihnă
         să cuget la Cuvânt.

Prea des am stat de vorbă
        cu cei fără nevoi;
Prea rar am mers în casa
        celor săraci şi goi.

Prea des mi-am dat urechea
         s-aud ce alţii zic;
Prea rar am frânt din pâine,
         s-o-mpart cu cel mai mic.

Prea des mi-au fugit ochii,
          la pietrele de jos;
Prea rar mi-a fost iubirea
          şi ţinta doar Hristos.

Prea des am spus că-mi place
          să fie cum vreau eu;
Prea rar am zis: „Mărire!”
        „Lucrează Dumnezeu!”

Prea des mi-a umplut gura
         zadarnicul cuvânt;
Prea rar am stat o, Doamne,
        'naintea Ta, să-Ţi cânt.